Verbele Care Se Conjuga Cu Etre

Dacă ești începător în învățarea limbii franceze, este important să știi că există două categorii de verbe: cele care se conjugă cu auxiliarul „avoir” și cele care se conjugă cu auxiliarul „être”. În acest articol, ne vom concentra pe cele din urmă și vom oferi o privire de ansamblu asupra verbelor care se conjugă cu „être”.

Pentru a începe, iată o listă cu cele mai comune verbe care se conjugă cu „être”:

– aller (a merge)

– arriver (a ajunge)

– partir (a pleca)

– revenir (a reveni)

– venir (a veni)

– naître (a se naște)

– mourir (a muri)

– monter (a urca)

– descendre (a coborî)

– rester (a rămâne)

– tomber (a cădea)

– devenir (a deveni)

– passer (a trece, a petrece)

Aceste verbe se conjugă în mod diferit de cele care se conjugă cu „avoir”. În loc să formeze timpurile compuse cu „avoir”, aceste verbe formează timpurile compuse cu auxiliarul „être”. De exemplu, verbul „aller” formează trecutul compus cu „être” astfel: „je suis allé(e)” (eu am mers).

Este important să rețineți că, atunci când aceste verbe sunt folosite într-o propoziție la timpurile compuse, participiul lor trebuie să se acorde în gen și număr cu subiectul. De exemplu, dacă subiectul este feminin, participiul trebuie să fie și el feminin: „elle est allée” (ea a mers).

1. De ce există verbe care se conjugă cu „être” și altele cu „avoir” în limba franceză?

R: Această diferență se datorează istoriei limbii franceze și modului în care verbele au evoluat în timp.

2. Cum pot să învăț mai ușor verbele care se conjugă cu „être”?

R: Practicarea este cheia succesului. Repetați conjugarea acestor verbe și încercați să le utilizați în propoziții pentru a vă ajuta să le memorizați mai ușor.

Dacă ai întrebări sau comentarii referitoare la acest articol, nu ezita să le lași mai jos în secțiunea de comentarii. Vom încerca să răspundem cât mai repede posibil și să te ajutăm în învățarea limbii franceze.